INTALNIRI FEROVIARI

” Pariuri pe lume, dar fără aroganță . ”

” Dacă este drag la noi nu este o speranță deșartă . ”

” Și puterea de indiferență , indiferență față de puterea pe care o face hoți . ”

” Nu mai este momentul de vise ușor , zmee noastre au firele blocat ! .

Un vis . Multe dificultăți . Un frugoletto albastru – ochi se uită la mine . El zâmbește . Un zâmbet știrb și senină . Având conștiința că lumea va livra o zi pentru a frugoletto că nu ne place atât de mult și doriți să încercați să conteste totul , să depună eforturi pentru a realiza în viața lor fraternitate dorit – Dar aceasta este lumea pe care mi-ar ?

O lume în care oamenii vorbesc și tu asculți . Ați înțeles . Ei să se distreze împreună . Poate că va cădea în dragoste și vor iubi pentru tot restul vieții lor . În cazul în care toată lumea este conștientă de ceea ce este și nu este rușine să recunoască faptul că este diferit de la prietenul tău , fără a fi dreptul de una sau una greșită . O lume în care natura este liber să urmeze propria cale de modernitate și de a facilita întâlnirea dintre oameni și realizarea de fiecare individ . Acesta va fi un vis sau utopie ?

Studiul a mi-a luat până la acest moment în viață . Alege să ia parte la viața de fugar , pas cu pas , se mute de la sine pentru a limita acest vis .

Teama în buzunar , ochii nevinovați de un copil și mâinile cu mucegai de un om bătrân . O valiză plină de culoare și zgomotos de vise si dorinte . Pentru a fi capabil de a crea o legătură între oameni care distrug limitele de spațiu – timp și facilitează descoperirea entuziasmul tineresc din partea vechi și înțelepciunea celor care au parul alb de tineri .

România este atractivă pentru capacitatea sa de a menține arbori în picioare structurilor lingvistice , cum ar fi limba latină și, în același timp bun venit în cuvintele sale de vocabular din toată Europa . Și „țara în care caută să unească oameni . Această încercare de unire este o variație a puterii care se traduce în limba română cu trei cuvinte : dragoste, dragoste si iubire . Dovedind că chiar și cea mai mică acțiune din viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi , dacă este făcută trăgând-o de iubirea de noi înșine , poate ajuta la a face lumea mai bună .

În unele moduri de România este ca Sardinia : verde , neimblanzita , din această lume . Este greu pentru ei pentru a se potrivi într-o lume care nu este de acord în totalitate logica . Alegeți drumurile mai riscante , mai intense , dar care sunt , de asemenea, cele care elibereze mai plină de satisfacții în cele din urmă .

ALESSIA BRUNI, VOLUNTAR DE SERVICIUL EUROPEAN IN BRAILA (ROMANIA)

Anunțuri

DATING RAIL

„Betting on the world, but without arrogance .”

„If you is dear to us is not a vain hope.”

„And the power of indifference, indifference to the power that makes thieves.”

„It is no longer the time of easy dreams, our kites have the wires stuck!” .

A dream. Many difficulties. A little child with blue-eyed looks at me. He smiles. A toothless smile and serene. Having the awareness that the world will deliver a day to this child we don’t like so much and we would want to try to challenge something, strive to achieve in their lives brotherhood longed. But in which way is the world that I would?

A world where people talk and you listen. You understand. They have fun together. Maybe you will fall in love and they will love for the rest of their lives. Where everyone is aware of what is and is not ashamed to admit that is different from your friend, without being the right one or the wrong one. A world where nature is free to follow its own path to modernity and facilitate the meeting between the people and the realization of each individual. It will be a dream or utopia?

The study took me up to this point in life. Choose to take part in the life of a wanderer, step by step, move by itself to the limits of that dream.

The fear in his pocket, the innocent eyes of a child and veined hands of an old man. A colorful and noisy suitcase of dreams and desires. To be able to create a bond between people that destroy the limits of space – time and facilitates the discovery youthful enthusiasm on the part of the old and the wisdom of those who have white hair by the young .

Romania is attractive for its ability to keep trees standing linguistic structures such as Latin and at the same time welcome in his vocabulary words from all over Europe. And is the country that seeks to unite people. This attempt at union is a variation of the strength that translates into Romanian with three words: love, and dragoste iubire. Proving that even the smallest action of daily life of each of us, if done by pulling out the love of ourselves, can help make the world better.

 

In some ways Romania is like Sardinia: green, untamed, out of this world. It ‘s hard for them to fit into a world that does not share completely the logic. Choose the roads riskier, more strenuous, but in which there are more satisfaction in the end.

ALESSIA BRUNI, VOLUNTEER OF EUROPEAN SERVICE IN BRAILA (ROMANIA)

 

Incontri ferroviari

“Scommettere sul mondo ma senza arroganze”.

“Se sta a cuore a noi non è vana speranza”.

“E il potere all’indifferenza, indifferenza che al potere fa ladri”.

“Non è certo più il tempo di facili sogni, i nostri aquiloni hanno i fili bloccati!.

Un sogno. Tante difficoltà. Un frugoletto dagli occhi azzurri mi guarda. Sorride. Un sorriso sdentato e sereno. Avere la consapevolezza che il mondo che consegneremo un giorno a quel frugoletto non ci piace così tanto e voler provare a sfidare tutto, impegnarsi per realizzare nella propria vita la fratellanza tanto desiderata- Ma com’è il mondo che vorrei?

Un mondo dove le persone si parlano e si ascoltano. Si comprendono. Si divertono insieme. Magari si innamorano e si ameranno per tutto il resto della loro vita. Dove ognuno è cosciente di ciò che è e non si  vergogna ad ammettere che è diverso dal proprio amico, senza per questo essere quello giusto o quello sbagliato.  Un mondo dove la natura sia libera di seguire il proprio cammino e la modernità faciliti l’incontro tra le persone e la realizzazione individuale di ciascuno. Sarà un sogno o  un’utopia?

Lo studio mi ha accompagnato fino a questo punto della vita. Scegliere di impiegare parte della vita di una viandante, passo dopo passo, da spostare i limiti di se stessa verso quel sogno.

La paura in tasca, gli occhi innocenti di un bambino e le mani venate di un vecchio. Una valigia colorata e rumorosa di sogni e desideri. Affinché sia possibile realizzare un legame tra le persone che distrugga i limiti spazio – temporali e favorisca la scoperta dell’entusiasmo giovanile da parte del vecchio e la saggezza di chi ha i capelli canuti da parte del giovane.

La Romania è attraente per la sua capacità di tenere in piedi strutture linguistiche secolari come il latino e allo stesso tempo accogliere nel suo lessico parole provenienti da mezza Europa. E’ il paese che cerca di unire i popoli. Questa tentativo di unione è una declinazione di quella forza che in romeno si traduce con tre parole: amore, iubire e dragoste. A dimostrazione che anche la più piccola azione del quotidiano di ciascuno di noi, se fatta tirando fuori l’amore da noi stessi, può contribuire a rendere il mondo migliore.

 

Per certi versi la Romania è come la Sardegna: verde, selvaggia, incontaminata, fuori dal mondo. E’ faticoso per loro inserirsi in un mondo di cui non condivide completamente la logica. Sceglie le strade più rischiose, più faticose, ma che sono anche quelle che rilasciano più soddisfazioni alla fine.

Alessia Bruni, Volontaria SERVIZIO VOLONTARIO EUROPEO in BRAILA (ROMANIA)

WAKE UP ITALIAN! BROTHERS OF ROMANIA!

Romania embodies the charm of the coexistence of elements radically different. The first word that comes to mind when you think of Romania is the fascinating story of Dracula, the vampire count with eating habits and lifestyle opposite to that of normal human beings .

The Romanian language is very particular because it it the only one that uses three words for the feeling that, if each of us really take for guide our choose, the personal lives of everybody could be happy, and the wars could be stop to exist : love. In Romanian, in fact, this term is translates into dragoste, iubire and amore. The first two words are derived from the Slavic, the latest comes from the Latin.

It ‘s hard to give a concise and unambiguous definition of Romania. The synthesis, moreover, is not in my nature. However, I will try to give to the reader of this article, some parts of this country and this population, with the hope of arousing interest in starting to take a real knowledge of this land and the inhabitants of it.

The pretty little town of Braila in the  south – east of Romania has two centers for children and teenagers, to use the etymology of Torey Hayden, „special”. Their names are already an invitation to commitment from the community: Speranta and Trebuie. Like the character in the cartoon Ratatouille, several times happened to me to confuse the second name with that of the protagonist of the novel by M. Ende, The Never ending Story. A link, if you wish, we could find: in fact as Atreiu travels to a fantasy world that is designed to overcome the barrier between writers and readers more reticent, it could be nice to think that, with the help of experts and enthusiastic volunteers, the boys Down can be able to integrate in the community in which they live.

On the streets of Romania, and very frequently also along the streets of Braila, you can meet every day at the same time objects that characterize the modern age and others that have characterized the past. I refer to it with my own eyes when I saw cars speeding next to a carts drove by horse. Several thoughts crossed my mind. First, the coexistence in the same place for two peoples habits and social rules very different from each other: on the one hand, there is the Romanian people, people that try to adapt to the Western world, „modern”, as if take the same social behaviors of the economically stronger countries at this time is the proper way to increase the welfare of the people;  on the other hand, there are the Roma, Gypsies, who have for centuries a concept based on individual freedom and the importance of relationships in the family and between different families. They do not seem to have any interest to integrate into a society that binds the living beings in material goods, favoring the nomadic and adventurous aspect of human existence. As you can read on the website of Santino Spinelli, „the long road gypsy, traveled for more than ten centuries, is the door both towards the roots of their existence, and to the uncertain future.”

After coming in Braila, the first element that intrigues people who come from other countries is the finding of a habit deeply rooted in the population, which binds generations and different sexual kinds: in front of places of religious worship each of them repeats three times the sign of the cross, whispering without being heard by the people around you. It ‘s a public gesture that become habit intrinsic to the human spirit of the people of Braila, and is passed in a contemporary way in a private sphere situational.

On the streets of Braila, like in the whole country, it’s possible meet a lot of street dogs.  They surprise the stranger to their demand not material goods but simple moments of cuddles. The eyes of these living beings and their incessant need of human warmth makes you think about what the priority is in a global world: the quality of the life of people is characterized not only understand the way in which slide between the myriad of commitments and bureaucratic paperwork. The existence of the dogs on the street is seen by the political authorities of Romania as a problem, to resolve through drastic methods used in the historical past of humanity for people, without think that the entirely world know that such methods didn’t worked.

The eyes of a foreigner in Braila are able to see some real women drive a tram, and in spite of the specific findings that once excluded women from some professional duties for a physical deficiency that, in fact, is false, it was actually proved with facts that, without the help of anyone else, a woman is able to carry and drive a mass of iron through the streets of Braila, without running any danger to passengers.

It has got to know the Romanian literature, in particular, a novel, which in 1985 was made ​​into a movie, which tells the story of love – platonic – between a forty years old man and a girl of just twenty.  This novel was written in 1933 by Garabet Ibraileanu, an author famous in particular for the collection of aphorisms titled ” Privind Viata „, critical studies in the Romanian culture of the early part of the last century, and a comparative study on the Romanian and foreign writers of 1926.

The library in Braila is called Panait Istrati, a Romanian author who has travelled around Europe during the two world wars and whose works were banned in France in World War II and in Romania during the communist period. He was an author who wrote first in French and then in Romanian novels like Chira Chiralina. The ephemeral character of human existence is recognized by this author in these words:

” In Athens, the Acropolis in addition,  was a suburban street whose name I don’t remember now. Moreover, the name can be changed or the road itself may be gone, because the streets and their names are scarcely less ephemeral than men.”

Last year Ileana Valpesca wrote a book called: Noi, doamna doctor,cind o sa murim?, an interesting novel that has as its opening sentence is a quote from Publius Vergilius Maro:

„singura Speranta to invinsilor nu este de – hoping to save.”

Aurora Liiceanu is a psychologist who wrote a literary work entitled Patru femeie, patru Povesti and a novel entitled The Taifa.

This book is divided into three parts: the first chapter deals with the analysis of the time, the second part of the relationship that exists between ourselves and others, the third of the differences and similarities and the last one talk about the fate that affects the lives of individuals, in particular female gender. Some women of Braila are very gorgeous.

In Braila there is a recreation center for the elderly that is eople very special. In this center people every day meet each other until lunch to stay together in joy. They are only women. Some of these ladies have lent kindly to being interviewed by the volunteers of the European project Linking Generations. And  they answered to some questions about the period of the Second World War and post-war in Romania, of their childhood and the love stories they have experienced. One of these answers that struck the girls of the project is that, when they were children, they did not have time to dream, because they began to work very soon. There are many women who have told the difficulty to go to the work outside the home because the husband didn’t want. Despite these sad stories, their faces and their smiles were cheerful and together we spent mornings with music, laughter that we will remember for a long time. To live with joy and carefree the old age is not normal for old people but the women of Braila have shown that all together, build links of friendship and solidarity, they can enjoy to the present. The power of women is too.

The positive legacy of a historical period which for years has deprived people to have freedom of thought, talk and do something is represented by the respect in  the use of objects such as shopping carts. In  Braila there isn’t the need to insert the money to use the carts because each time a person or a group of them, when it’s time to come back home, puts in its place the cart . It ‘s an important detail to understand the sense of belonging to a community and self-respect from things that the entirely community had.

The intention to call this experiential testimony through the inversion of the national songs of Romania and Italy wants to be an incentive to develop an active partnership that it could be translated into a real knowledge of two groups of people who, due to their differences demonstrate the variety of ways in which you can experience the fleeting human existence.

If each of these two population could identify the their own positives characteristics to export into the world and to improve the negative characteristics that each people has, the real progress of humanity would finally start.

Only through a real exchange of experiences and cultural elements we can try to bring a mutual improvement of the life quality of the inhabitants that live in  two wonderful and tangled countries of the old continent.

Alessia Bruni, EVS volunteer

DESTEAPTA -TE ITALIANO! FRATI DIN ROMANIA!

România întruchipează farmecul de coexistența a elementelor radical diferite . Primul cuvânt care îți vine în minte când vă gândiți la România este povestea fascinantă a lui Dracula , vampirul conta cu obiceiurile alimentare si stilul de viata opus celui de ființe umane normale .

Limba română este foarte unic prin faptul ca foloseste trei cuvinte pentru sentimentul că , dacă într-adevăr îl ghideze viața personală a fiecărei ființe vii , războaie ar înceta să existe : dragostea . În limba română , în fapt , acest termen se traduce în Dragoste , IUBIRE si DRAGOSTE . Primele două cuvinte sunt derivate din slavi , mai târziu provine din limba latină .

Este greu de a da o definiție concisă și lipsită de ambiguitate de România . Sinteza , de altfel , nu este în fire . Cu toate acestea , voi încerca să dea cititorului acestui articol , unele părți din această țară și acest popor , cu speranța de a trezi interesul pentru a începe o cunoaștere reală a acestui pământ și acest popor .

Frumosul orășel din Braila in sud-estul România, are două centre pentru copii și adolescenți, de a folosi etimologia Torey Hayden, „special”. Numele lor sunt deja o invitație la angajament din partea comunității : Speranta și Trebuie. Ca și personajul din desene animate Ratatouille , de mai multe ori sa întâmplat să fi confundat al doilea nume cu cel al protagonistului a romanului de Ende , Povestea Fara Sfarsit . Este o legătură , dacă doriți , am putea găsi Atreiu ca el calatoreste la o lume a fanteziei , care este proiectat pentru a depăși bariera dintre scriitori și cititori mai reticente . Este frumos să ne gândim că , cu ajutorul unor experți și entuziast , chiar mai problematic pentru băieți Jos societatea actuală poate o zi a găsi modalități de a sparge barierele care îi împiedică de la a fi incluse în societate ca oricine altcineva .

Pe străzile din România , și foarte frecvent , de asemenea, de-a lungul străzile din Braila , vă puteți întâlni în fiecare zi , în același timp obiecte care caracterizează epoca modernă și alții care au caracterizat în trecut . Mă refer la o cu ochii mei când am văzut mașinile de excesul de viteză alături de un căruțe trase de cai . Mai multe gânduri trecut prin minte . În primul rând , coexistența în același loc pentru obiceiurile două popoare și reguli sociale foarte diferite unele de altele : pe de o parte , există poporul român , care încearcă să se adapteze la lumea occidentală , ” moderne ” , ca și în cazul de a lua la fel comportamente sociale din țările mai puternice punct de vedere economic în acest moment este modul corect de a spori bunăstarea oamenilor și pe de altă parte sunt romii , țiganii , care au timp de secole un concept bazat pe libertatea individuală și importanța relațiilor în familie și între familii diferite . Ei nu par să aibă nici un interes să se integreze într-o societate care se leagă de ființele vii în bunuri materiale , favorizând aspectul nomad și aventuros al existenței umane . După cum puteți citi pe site-ul de Santino Spinelli , ” țiganul drum lung , a călătorit de mai mult de zece secole , este ușa de la rădăcinile existenței lor , și față de viitorul incert . ”

După sosirea în Brăila , primul element care intrigă cei care vin din alte țări, este concluzia unui obicei adânc înrădăcinată în rândul populației , care se leaga de generații și diferite tipuri : în fața lăcașurilor de cult religios , fiecare dintre ele se repeta de trei ori semnul crucii , șoptind fără a fi audiat de către oamenii din jurul tău . Este un gest evident public , care devin obicei intrinsecă a spiritului uman a oamenilor din Braila , este trecut la un situational sfera privată .

Pe străzile din Brăila România și restul de mulți câini trăiesc în sălbăticie . Ei au surprins pe străin la cererea lor pentru bunuri materiale nu este momente de sensibilitate tăcut , dar simplu . Ochii acestor ființe vii și nevoia lor neîncetat de căldură umană face să te gândești la ceea ce orașul globalizată sunt într-adevăr o prioritate a unei vieți pe care avem tendința prea ușor să alunece între multitudinea de angajamente și documente birocratice . Existența câinilor de pe stradă este văzută de către autoritățile politice din România ca o problemă , la care de prea multe ori gândit să aplice un remediu prin metode drastice folosite în trecutul istoric al omenirii pentru oameni care nu s-au rezolvat într-adevăr problema .

Ochii unui străin în Brăila au fost capabili de a vedea la femei reale conduce un tramvai , și în ciuda constatărilor specifice care odată excluse femeile din unele taxe profesionale pentru o deficiență fizică , care , în fapt , să fie demonstrată , a fost de fapt, s-au dovedit cu fapte care , fără ajutorul de oricine altcineva , o femeie nu este în măsură de a transporta și de a conduce o masă de fier pe străzile din Brăila , fără a rămâne fără nici un pericol pentru pasageri .

Le-a luat pentru a cunoaște literatura română , în special , un roman , care în 1985 a fost făcut într-un film , care spune povestea de dragoste – platonic – între patruzeci și o fată de doar douăzeci de ani. Acest roman a fost scris în 1933 de către Garabet Ibrăileanu , autor renumit în special pentru colectarea de aforisme intitulat ” Privind Viata „, studii critice în cultura română din prima parte a secolului trecut , și un studiu comparativ pe scriitorii români și străini din 1926 .

Biblioteca este numit dupa Panait Istrati Brăila , un autor român care a călătorit în jurul Europei în timpul celor două războaie mondiale și ale cărui lucrări au fost interzise în Franța, în al doilea război mondial și în România în perioada comunistă . Este „a fost un autor care a scris mai întâi în limba franceză și apoi în romane românești , cum ar fi Chira Chiralina . Caracterul efemer al existenței umane este recunoscut de acest autor în aceste cuvinte :

” La Atena , Acropole , în plus , a existat o stradă suburbane al cărui nume îmi scapă acum . Mai mult decât atât , numele poate fi schimbat sau drumul în sine poate fi plecat , deoarece pe străzi și numele lor sunt abia mai puțin efemere decât bărbații . ”

Anul trecut, el a lansat o carte intitulata Ileana Valpesca : Noi Doamna doctor , sau CIND murim știi ? Un roman interesant care are ca sentința de deschidere este un citat din Publius Vergilius Maro :

singura Speranta pentru Nu invinsilor Este de speranța de – a salva .

Aurora Liiceanu este un psiholog care a scris o lucrare literară intitulat Patru femeie , Patru Povesti si un roman intitulatTaifa . Această carte este împărțită în trei părți : în primul capitol se ocupă cu analiza de timp , a doua parte a relației care există între noi și alții , al treilea de diferențele și asemănările și luciu vorbesc despre soarta care afectează viața persoanelor , în special de sex feminin . Despre femei , în Brăila există cu adevărat magnific .

Un Braila există un centru de recreere pentru persoanele în vârstă foarte special . Acest centru va întâlni în fiecare zi până la masa de prânz de femei frumoase să rămână împreună în bucurie . Unele dintre aceste femei s-au împrumutat cu amabilitate de a fi intervievat de către voluntarii de generații europene care leagă proiect . Și ” li sa cerut să vorbească despre perioada de al doilea război mondial și după război România , de copilăria lor și poveștile de dragoste care le-au experimentat . Unul dintre răspunsurile care au lovit fetele ale proiectului este că ei nu au avut timp pentru fete sa viseze , cum au început să lucreze foarte repede . Au existat multe femei care au spus dificultatea de a lupta cu soțul ei pentru a merge la locul de muncă în afara casei . În ciuda acestor povești, fețele lor și zâmbetele lor erau veseli și împreună ne-am petrecut dimineața umplut cu muzica , rasete ne vom aminti pentru o lungă perioadă de timp . Experimenta bucuria și fără griji de vârstă vechi nu este de la sine și femeile din Brăila au demonstrat că pot face mai bine decat barbatii . Puterea de femei este prea .

Moștenirea pozitivă a unei perioade istorice care de ani de zile a privat oamenii de libertatea de gândire, de exprimare și de acțiune este reprezentat de respectul pentru utilizarea colectivă a obiectelor , cum ar fi cărucioarele de cumpărături . Un Braila nu au nevoie pentru a introduce bani pentru a merge la cumpărături pentru că de fiecare dată când o persoană sau un grup de ele se termină achiziții , pune în locul ei coș . Este un detaliu important pentru a intelege sentimentul de apartenență la o comunitate și de respect de sine de a altora ca oamenii din acest oras are .

Dorința de a apela această mărturie experiențială pe pământ , prin inversarea imnul național român din România și Italia își dorește să fie un stimulent pentru a dezvolta un parteneriat activ , care se traduce într-o cunoaștere reală a două grupuri de oameni care , din cauza diferențelor lor demonstra varietatea de moduri în care puteți experimenta existența umană trecătoare .

În cazul în care fiecare dintre aceste două popoare ar putea identifica pozitive din export în lume și pentru a îmbunătăți caracteristicile negative pe care fiecare popor are progresul real de ” umanitate va începe în cele din urmă .

Numai printr- un schimb real de experiență și de elemente culturale , puteți încerca să aducă o îmbunătățire reciprocă a calității vieții locuitorilor din aceste două țări minunate și încâlcite ale bătrânului continent .

Alessia Bruni, Voluntar SEV

SVEGLIATI ITALIANO, FRATELLI DI ROMANIA

La Romania racchiude in sé il fascino della convivenza di elementi radicalmente diversi fra loro. La prima parola che sopraggiunge alla mente quando si pensa alla Romania è l’affascinante storia di Dracula, il conte vampiro con abitudini alimentari e stile di vita opposti a quello dei normali esseri umani.

La lingua romena è molto particolare, in quanto utilizza ben tre parole per indicare il sentimento che, se guidasse realmente le esistenze personali di ciascun essere vivente, le guerre, cesserebbero di esistere: l’amore. In romeno, infatti, questo termine si traduce in dragoste, iubire e amore. Le prime due parole derivano dallo slavo, l’ultima deriva dal latino.[1]

E’ difficile dare una definizione sintetica e univoca della Romania. La sintesi, oltretutto, non è nella mia natura. Tuttavia, proverò ad offrire al lettore di questo articolo alcuni elementi di questo paese e di questo popolo, con la speranza di suscitare l’interesse per iniziare una reale conoscenza di questa terra e di questa gente.

La graziosa e piccola cittadina di Braila, nel sud est della Romania, possiede due centri per bambini e ragazzi, per usare l’etimologia di Torey Hayden,  «speciali». I loro nomi sono già un invito all’impegno da parte della comunità: Speranza e Trebuie. Come il personaggio del cartoon Ratatouille, diverse volte è capitato di aver confuso il secondo nome con quello del protagonista del romanzo di Ende, La Storia infinita. E un nesso, volendo, potremmo trovarlo in quanto Atreiu compie un viaggio in un mondo fantastico che ha lo scopo di superare la barriera tra gli scrittori e i più reticenti lettori. E’ bello pensare che, con l’aiuto di persone esperte ed entusiaste, anche i ragazzi Down più problematici per la società attuale possano un giorno trovare i modi per infrangere le barriere che impediscono loro di essere inseriti nella società come tutti gli altri.

Per le strade romene, e molto frequentemente anche lungo le strade di Braila, è possibile quotidianamente incontrare nello stesso momento oggetti caratterizzanti l’età moderna e altri che hanno caratterizzato epoche passate. Mi riferisco a quando con i miei stessi occhi ho visto sfrecciare automobili accanto a carri trainati da un cavallo. Diversi pensieri hanno attraversato la mia mente. In primo luogo, la convivenza nello stesso luogo di due popoli con abitudini e regole sociali molto diverse tra loro: da un lato, infatti, vi è il popolo romeno, che tenta di adeguarsi al mondo occidentale „moderno”, come se assumere gli stessi comportamenti sociali dei paesi economicamente più forti in questo momento sia il modo corretto di aumentare il benessere delle persone; dall’altro vi sono i Rom, gli zingari, che possiedono da secoli una concezione fondata sulla libertà individuale e sull’importanza delle relazioni nella famiglia e tra diversi nuclei famigliari. Essi non sembrano avere nessun interesse a integrarsi in una società che vincola gli esseri viventi a beni materiali, privilegiando l’aspetto nomade e avventuroso dell’esistenza umana. Come si può leggere sul sito web di Santino Spinelli, «la lunga strada zingara, percorsa per oltre dieci secoli, porta sia verso le radici della propria esistenza, sia verso l’incerto futuro.»

Dopo essere arrivati a Braila, il primo elemento  che incuriosisce coloro che provengono da altri paesi è la constatazione di un’abitudine profondamente radicata nell’animo della popolazione, che lega generazioni e generi differenti: di fronte a luoghi di culto religiosi ciascuno di essi ripete per tre volte il segno della croce, sussurrando senza farsi sentire dalle persone circostanti. E’ un gesto evidentemente pubblico che, diventato abitudine intrinseca all’animo umano degli abitanti di Braila, è passato a una sfera situazionale privata.

Per le strade di Braila e del resto della Romania vivono allo stato brado molti cani. Essi sorprendono lo straniero per la loro richiesta silente non di beni materiali bensì di semplici momenti di tenerezza. Gli occhi di questi esseri viventi e il loro incessante bisogno di calore umano fa riflettere il cittadino globalizzato su quali siano realmente le priorità di una vita che con troppa facilità tendiamo a far scivolare fra la miriade di impegni e scartoffie burocratiche. L’esistenza dei cani per strada è visto dalle autorità politiche della Romania come un problema, a cui troppo spesso hanno pensato di apporre un rimedio attraverso metodi drastici utilizzati nel passato storico dell’Umanità per le persone, che non hanno mai risolto realmente il problema.

Gli occhi di uno straniero a Braila hanno potuto vedere in concreto delle donne guidare un tram e, in barba alle constatazioni specifiche che un tempo escludevano le donne da alcune mansioni professionali per una deficienza fisica che, in realtà, è tutta da dimostrare, è stato dimostrato in realtà con i fatti che, senza l’ausilio di nessun altro, una donna è riuscita a trasportare e guidare un ammasso di ferro tra le strade di Braila, senza far correre alcun pericolo ai passeggeri.

Si è avuto modo di conoscere della letteratura romena in particolare un romanzo, da cui nel 1985 è stato tratto anche un film, che racconta la storia d’amore – platonico – tra un quarantenne e una ragazza di appena vent’anni. Questo romanzo è stato scritto nel 1933 da Garabet Ibraileanu, autore famoso in particolare per la raccolta di aforismo dal titolo “Privind Viata”, studi critici nella cultura romena della prima parte del secolo scorso e uno studio comparatistico relativo agli scrittori romeni e stranieri del 1926.

La biblioteca di Braila è intitolata a Panait Istrati, un autore romeno che ha girovagato per l’Europa durante le due guerre mondiali e le cui opere sono state vietate in Francia nella Seconda Guerra Mondiale e in Romania durante il periodo comunista. E’ stato un autore che ha scritto prima in francese e poi in romeno romanzi come Chira Chiralina. La caratteristica effimera dell’esistenza umana è riconosciuta da questo autore con queste parole:

«Ad Atene, oltre l’Acropoli, c’era una strada di periferia il cui nome ora mi sfugge. Del resto il nome può essere cambiato o la strada stessa può essere sparita, perché le strade e i loro nomi sono appena meno effimeri degli uomini.»[2]

L’anno scorso è uscito un libro di Ileana Valpesca dal titolo: Noi, doamna doctor, cind o sa murim? Un interessante romanzo che ha come frase iniziale una citazione tratta da Publius Vergilius Maro:

singura speranta a invinsilor este de-a nu spera in salvare. [3]

Aurora Liiceanu è una psicologa che ha scritto un lavoro letterario intitolato Patru femeie, patru povesti e un romanzo dal titolo La taifa. Questo libro è suddiviso in tre parti: il primo capitolo si occupa di analizzare il tempo, la seconda parte il rapporto che esiste tra noi e gli altri, la terza delle differenze e delle somiglianze e chiosa parlando del destino che influisce la vita degli individui, in particolare di genere femminile. A proposito delle donne, a Braila ce n’è sono realmente di magnifiche.

A Braila esiste un centro ricreativo per persone anziane molto speciale. In questo centro si danno appuntamento ogni giorno fino all’ora di pranzo delle simpatiche signore per stare tutte insieme in allegria. Alcune di queste signore si sono prestate gentilmente a essere intervistate dalle volontarie del progetto Europeo Linking Generations. E’ stato chiesto loro di parlare del periodo della Seconda Guerra Mondiale e del dopoguerra in Romania, della loro infanzia e delle storie d’amore che hanno vissuto. Una delle risposte che ha colpito le ragazze del progetto è che non avevano tempo, da bambine, di sognare, in quanto hanno cominciato a lavorare molto presto. Ci sono state molte signore che hanno raccontato la difficoltà di lottare con il proprio marito per andare a lavorare fuori di casa. Nonostante questi racconti, i loro volti e i loro sorrisi erano allegri e tutte insieme abbiamo trascorso mattinate piene di musica, risate che ricorderemo a lungo. Vivere la terza età con spensieratezza e allegria non è cosa scontata e le donne di Braila hanno dimostrato meglio degli uomini di saperlo fare. Il potere delle donne è anche questo.

L’eredità positiva di un periodo storico che ha privato per anni le persone della libertà di pensiero, di parola e di azione è rappresentata dal rispetto per gli oggetti di uso collettivo  come i carrelli per la spesa. A Braila non c’è bisogno di inserire la moneta per fare la spesa in quanto ogni volta che una persona o un gruppo di esse termina gli acquisti, ripone al suo posto il carrello. E’ un dettaglio importante per comprendere il senso di appartenenza a una comunità e il rispetto per se stessi a partire da quello altrui che la gente di questa cittadina possiede.

La volontà di intitolare questa testimonianza esperienziale sulla terra romena attraverso l’inversione degli inni nazionali della Romania e dell’Italia vuole essere un incentivo a sviluppare una collaborazione attiva che si concretizzi in una reale conoscenza di due gruppi di persone che, grazie alle loro differenze, dimostrano la pluralità di modi in cui si può vivere la fugace esistenza umana.

Se ciascuno di questi due popoli riuscisse a individuare i lati positivi da esportare nel mondo e a migliorare le caratteristiche negative che ciascun popolo possiede, il reale progresso dell’ Umanità avrebbe finalmente inizio.

Solo mediante uno scambio reale di esperienze e elementi culturali è possibile provare a portare un miglioramento reciproco della qualità di vita degli abitanti di questi due meravigliosi e ingarbugliati paesi del vecchio continente.

 

Alessia Bruni, Volontaria SVE


[1] Dana Cojocaru, You can speak Romanian!, Compania, 2006.

[2] Panait Istrati, pescatori di spugne.

[3]  La sola speranza del perdente è di non sperare nella salvezza.

Italy: out off the hat a rabbit, out off the boot…

Alessia Bruni , the volunteer in charge of the presentation of Italy at the library Panait Istrati , is identified with the character of the chef ‘s bumbling cartoon Ratatouille. The original idea came into his head was to present his country , at the beginning , through the geographical reconstruction of his country, entrusted to the public . In a second step , it was possible to inspect a video with images, music and some explanations in Romanian of the main features of this country and , ultimately , the presentation ended with a request to the viewers of what they knew before , during and after this presentation . The ( many ) shortcomings of the undersigned , however, have rendered a service to the country not just flawless , of which the undersigned formally ask for forgiveness.

The presentation of Italy took as its theme the different origins of the family of the person in charge of the presentation : starting from a remote village in Sardinia, we have tried to bring the audience along the boot up to the town where she was born , and the magical grenade Turin . The family, in fact, is one of the weaknesses and strengths along with the beautiful country that , over the years , has been , for better or for worse, significant changes .

The flag consists of three vertical stripes : green, white and red . The year in which it became a Republic was 1946 , the year in which for the first time the Italian could vote .

The soundtrack chosen to accompany the images was established by the hymn . Of great interest in the light of what has been said before of the importance of the family is the title of this hymn: Brothers of Italy . Later come through the following songs: The fog agl’irti hills Fiorello , with text by Carducci, Modena City Remblers with The Hundred Steps , Ruggeri and Tozzi, Morandi with the winning song of the Sanremo Festival 1987 You can give more , Marco Mengoni with the winner of the Sanremo 2013 the essential ; Ligabue Goodnight Italy , the Statute with Anchor Taurus ; Venditti Turin with how beautiful you are , and finally ended the video with Fiorello As in fairy tales .

Another preliminary goal of this presentation was to try to clear the most well-known prejudices of this country: the land mafia , prostitution , spaghetti . In fact, she felt the need to try to communicate other important knowledge for which the Italian people in the first place can be considered proud.

The cultural elements selected from this presentation were literary and media . In fact, they were shown the writer Luigi Pirandello and the poet Carducci , directors Federico Fellini and Marco TullioGiordana , TV presenters Mike Bongiorno and Alberto Manzi .

Were subsequently appointed all twenty regions that make up Italy , through a brief look at who sought to praise each location for some of the architectural features , landscaping, culinary .

From the presentation of November first emerges from a deep admiration of the voluntary EU against the talented Fiorello , unfortunately for her and for the audience that asked , is happily married to another woman and father of two girls . The final comments received at the end to Italy has been extremely positive with respect to the country , proving that a nation is very popular across the border.

The main objective is hoped that we have achieved was to instill in its viewers a real interest and a strong Curiosity in order to really deepen the knowledge of Italy , reducing in this way the wall formed by the malevolent prejudices which prohibit real knowledge the magic boot of Europe.

A presentation made ​​even more precious by the notes of a sweet and melancholy goodnight, hope for a better tomorrow for families and future generations around the world. The hope is that November 1st has been transmitted the deep patriotism of a young wandering the streets of the world.

The magical hope of November first we had hoped to live in Romania through the latest edition dell’Eurovillage , by this time another Italian volunteer, Valeria Colangelo, who with his voice and his knowledge has enriched the transverse image of a country in the eyes of Braila, a town at the same time charming and melancholy.

Alessia, EVS volunteer

Armenia: a plain view country

Armenia occupies a very small piece of the map of Europe . And ‘ sadly known for the Armenian genocide of 1915 and , positively, to the famous singer Aznavour . This nation , however, contains within different cultural elements of inestimable value.

The Armenian people is distinguished from all other peoples to have its own specific alphabet created by Mesrop Mashtots in 405 AD .

Thanks  Yana for the presentation  at the Library of Braila Panait Istrati. Viewers have been aware of some features of your country.

The images that have taken place before our eyes sent the wonder of fascinating natural landscapes .

The presence of numerous churches and drugs allowed , at least to myself, to start an important reflection of how strong and tenacious Christian faith , in spite of the adversity he has faced over the centuries . In Armenia , moreover , the Christian faith was opposed to the beginning of the last century by the tragic event of genocide.

In the world , the Armenian people has been characterized in different fields of human endeavor, often thanks to the hospitality of other countries : among celebrities Armenian remember the singer and artist Cher , Dr. Kazanjian Varaztad , the father of plastic surgery, David Nalbandian , player tennis , Armen Tamzarian , or the director of the school of Bart and Lisa Simpson.

Armenia teaches the rest of the world an important lesson for the future: the need to work practices to discourage the abandonment of the older generations made ​​by the process of secularization that to foster innovation and modernity , is likely to forget knowledge enclosed in the life stories of people who have gray hair.

Alessia, EVS volunteer

Linking between different countries: pass away a geographical limit through love and Art.

On 15 November the Artist of the team of the EVS project “Linking Generations”, Svetlana Di Georgieva, presented her own country: Bulgaria. This event was happened in the library of Braila Panait Istrati, during the fourth edition of the event Eurovillage. Svetlana showed the geographical position of her country and some interesting images and pictures about her charming country.

Svetlana showed and explained a lot of things about her country, after that we can say that Bulgaria has two commun elements with the country more geographically known in the Europe: in the first hand, there are the colours of the flag, that are the same. Secondly, in Italy was born a queen, Giovanna Of Savoy, sister of Princess Mafalda, that became a Bulgarian queen. Indeed, Giovanna was the bride of the Bulgarian king Boris III. Giovanna had a very strong religious faith, and she had a strong faith  in a particular way towards  Saint Francesco d’Assisi. For this reason, she decided to marry the Bulgarian king in the city of this Saint Assisi, where now the soul of the queen have the eternal rest.

Bulgaria is the country of the inventor of the first computer of the Humanity’s history.

Moving forward the first prejudices that we can have about this country, we can appreciate the hidden resources of a magic territory that have captured the infinity goodness of a princess, through the eyes of the artist that she can see in the little things the beauty. The little things that other people not think are so important.

Alessia. EVS volunteer

Ready for the Change, Ready to realize Imagine.

On 8 November Gisela has presented Spain and Catalonia in the small town of Braila. She’s the volunteer of the project In Action, near to our project Linking Generations.

The presentation started with the most known elements of Spain: Don Quijote, flamenco dance, paella… After this, the assistents have appreciated some pictures of the most important monuments of this country: Parc Güell, Cibeles, Alhambra and Sagrada Família. Gisela reserved a particular eyes toward Andalusia, where’s possible found the Moschee din Córdoba, just to give an example.

Gisela presented too the most famous characters of Spain: Dalì, Gaudì, Velazquez, Picasso, Goya, Banderas, and more.

 

The final part of the Catalan and Spanish Eurovillage have had as principal purpose the presentation of the social reality in which people don’t feel represented because of the political groups and the president. The images showed by Gisela, reflex the Spanish politics, in which is possible to see that the country not only has funny moments and music; it has the economical crisis and a lot of people who lose the job and home. A lot of people is seeing how their rights aren’t respected.

Gisela also showed the feeling of independence in Catalonia. Now, in Catalonia there are a lot of manifestations because of the desire of independence from Spain. These manifestations are repressed from the police, which use their power against all the people.

The reality that Gisela showed could seem cruel and pessimist but is that, the reality. To recognize it could be a point to start to think in changes in Europe, because this continent could be really the home of each citizen and because the human rights have to be guaranteed.

Alessia, EVS volunteer